29 iulie — Ziua Imnului Național. „Deșteaptă-te, române!” a răsunat prima oară chiar în Vâlcea
Astăzi, 29 iulie, este Ziua Imnului Național al României. O zi în care ne oprim o clipă asupra versurilor pe care le știe toată țara și pe care le cântăm în picioare. Iar pentru noi, cei din Vâlcea, ziua aceasta are o semnificație în plus — una care pornește de la câțiva kilometri de casele noastre.
De ce 29 iulie — și de ce ne privește direct
Pe 29 iulie 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost cântat în public pentru prima oară — chiar la Râmnicu Vâlcea, în locul unde astăzi se află Parcul Zăvoi, în cadrul serbării dedicate principiilor Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Așadar, viața publică a imnului nostru național a început în județul nostru. Tocmai de aceea, prin Legea nr. 99/1998, această zi a fost aleasă drept Ziua Imnului Național.
🎵 Ascultă imnul
Pornește singur când atingi pagina și se reia continuu; îl poți opri oricând de la butonul de mai sus.
Cine l-a scris
Versurile îi aparțin poetului pașoptist Andrei Mureșanu (1816–1863). Poezia, intitulată la început „Un răsunet”, a fost publicată la 21 iunie 1848 în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, la Brașov. În doar câteva zile, versurile au fost puse pe note — muzica este a lui Anton Pann (1796–1854) — și așa s-a născut cântecul care avea să răsune, la sfârșitul aceleiași luni, la Râmnic.
Imnul integral — toate cele 11 strofe
Iată versurile în întregime, așa cum le-a scris Andrei Mureșanu în 1848. La ocaziile oficiale se cântă de obicei strofele 1, 2, 4 și 11, dar poezia are, în total, unsprezece strofe:
DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!
1Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
2Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
3Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
4Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte” strigă toți.
5Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
6O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
7De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
8N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu oprimim!
9N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
10Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
11Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ!
Andrei Mureșanu, „Un răsunet” (1848). Text: domeniu public.
Este un îndemn la trezire, la demnitate și la libertate — strigătul unei generații care voia o altă soartă pentru neamul ei.
Un cântec care a trecut prin toată istoria noastră
De la 1848 încoace, „Deșteaptă-te, române!” a fost cântecul la care românii au apelat în ceasurile mari. În anii regimului comunist a fost trecut sub tăcere; a răsunat din nou, liber, pe străzi, în zilele Revoluției din decembrie 1989. Din 24 ianuarie 1990 este imnul de stat al României, iar Constituția îl consfințește la articolul 12: „Imnul național al României este «Deșteaptă-te, române!»”.
De ce e, într-un fel, și imnul nostru
Pentru noi, cei din Copăceni și de pe Valea Cernei, „Deșteaptă-te, române!” nu e un cântec dintr-o carte de istorie de departe. Primul lui glas public s-a înălțat la câțiva pași de noi, la Râmnic, într-o zi de iulie a anului 1848. Astăzi, dacă îl fredonăm cu copiii sau îl ascultăm în picioare, ne amintim că locul acesta a scris, cândva, o filă din povestea întregii țări.
La mulți ani, imnului! Și nouă, celor care îl ducem mai departe.
Surse: Legea nr. 99/1998 privind proclamarea Zilei Imnului Național al României; Administrația Prezidențială (Imnul României); Agenția Națională de Presă AGERPRES; textul poeziei — Wikisource (domeniu public).
