Primăria pe înțelesul tuturor (2): câți oameni lucrează la primărie și cât ne costă

În episodul trecut am văzut că o primărie e o echipă împărțită în aleși și angajați. Acum trecem la o întrebare foarte concretă: câți oameni lucrează, de fapt, la Primăria Copăceni și cât ne costă pe toți? Răspundem cu cifre oficiale, scoase din bugetul comunei — nu din presupuneri și nu din vorbe aruncate în vânt.

Cât de mare are voie să fie o primărie

O primărie nu angajează cât vrea. Legea (OUG nr. 63/2010) fixează un număr maxim de posturi, în funcție de populație. Comunele sunt împărțite pe grupe: cu cât ai mai mulți locuitori, cu atât ai voie la mai multe posturi. Copăceniul, cu 2.468 de locuitori, se încadrează în grupa 1.501–3.000 de locuitori, căreia îi corespunde un plafon de cel mult 22 de posturi în aparatul de specialitate, plus câteva pentru poliția locală.

În aceste 22 de posturi trebuie să încapă toate serviciile comunei: urbanism, stare civilă, taxe și impozite, achiziții, contabilitate, serviciul de apă, căminul cultural, SVSU. E un exercițiu de bună gospodărire: cu un număr fix de oameni, trebuie acoperite toate nevoile. De aceea, prima întrebare corectă nu e „câți sunt”, ci „câți sunt și ce fac„.

Cât plătim, de fapt, pentru oamenii primăriei

Aici cifrele vorbesc singure. Am scos din execuția bugetară cheltuiala cu personalul de la capitolul „Autorități executive” — adică salariile, sporurile, indemnizațiile și contribuțiile pentru aparatul primăriei — an de an:

Cu alte cuvinte: în 2025, personalul primăriei a costat 1.257.121 lei (~248.000 €), față de 921.883 lei în 2019 — o creștere de +36% în șase ani. Raportat la populație, ies aproximativ 509 lei pe locuitor, pe an, numai pentru salariile din primărie. Iar în prima jumătate a lui 2026 s-au cheltuit deja 602.106 lei, adică ritmul se menține.

Cum se stabilesc, de fapt, aceste salarii

Un lucru important de înțeles, ca să fim corecți: primarul nu-și stabilește singur salariul și nici pe ale funcționarilor. Salariile din administrația publică sunt fixate printr-o lege-cadru de salarizare (Legea nr. 153/2017), care stabilește o grilă: fiecare funcție are un coeficient, raportat la salariul minim pe economie. Când salariul minim crește la nivel național, cresc automat și salariile din primărie — fără ca cineva de la nivel local să „dea mărire”.

Asta explică o bună parte din creșterea cheltuielii de personal: în ultimii ani, salariul minim pe economie a crescut de mai multe ori, iar grila s-a aplicat peste tot. Deci nu tot plusul înseamnă „oameni în plus” — o parte e pur și simplu efectul legii naționale. Tocmai de aceea cifra brută (cât se plătește) nu e suficientă: contează și câte posturi stau în spatele ei. Un buget cu 15 oameni și unul cu 22 pot arăta sume apropiate într-un an cu majorări, dar spun povești complet diferite.

Concluzia corectă e echilibrată: creșterea salariilor nu e, în sine, o abatere — dar merită să știm exact câte posturi susțin această sumă și dacă ele sunt toate necesare. Iar acest lucru se vede negru pe alb doar în statul de funcții, pe care l-am cerut.

Contrastul care ridică întrebări

În timp ce cheltuiala cu salariile a crescut cu 36%, populația comunei a scăzut — de la 2.603 de locuitori în 2011 la 2.468 în 2021. Mai puțini oameni de servit, dar un cost cu personalul tot mai mare. Nu spunem că e nelegal — întrebăm dacă e justificat și cerem transparență. E o întrebare pe care și-o pune orice gospodar când vede că cheltuiala crește, iar „gospodăria” se micșorează. Cu 135 de locuitori mai puțini decât la recensământul anterior, ne-am fi așteptat, logic, ca și nevoia de personal să se stabilizeze, nu să apese tot mai greu pe buget. Poate există explicații întemeiate — tocmai de aceea le cerem, nu le presupunem.

Din ce se compune, de fapt, această sumă

„Cheltuieli de personal” nu înseamnă doar salariile nete care ajung în conturile funcționarilor. În această linie de buget intră, la un loc:

• salariile de bază ale funcționarilor din aparatul de specialitate;
• sporurile și indemnizațiile prevăzute de lege;
• indemnizația primarului și a viceprimarului — stabilită prin lege, în funcție de rangul localității și de numărul de locuitori;
• indemnizațiile de ședință ale celor 11 consilieri — consilierii nu au salariu, dar primesc o indemnizație pentru participarea la ședințele de consiliu și de comisii, în limita stabilită de lege;
• contribuțiile datorate statului pentru toate aceste venituri (asigurări, muncă).

Așadar, când citim „1,25 milioane de lei”, vorbim despre costul total al oamenilor care fac administrația comunei să funcționeze — de la primar până la casierul de la taxe. E o cheltuială legitimă și necesară; întrebarea nu e dacă se plătește, ci cât, pentru câți oameni și cu ce rezultat pentru comună.

Ce înseamnă un raport sănătos

Specialiștii în finanțe publice locale se uită mereu la un echilibru simplu: cheltuielile de funcționare (salarii, utilități, întreținere) față de cheltuielile de dezvoltare (investiții — drumuri, rețele de apă, clădiri publice). O primărie care își cheltuie aproape tot bugetul ca să se întrețină pe ea însăși nu mai are din ce să construiască nimic pentru oameni. Una sănătoasă ține funcționarea sub control tocmai ca să rămână bani de investiții.

Nu spunem că la Copăceni raportul e neapărat prost — spunem că merită calculat și pus pe masă, an de an, ca oricine să vadă unde se duc banii. Este exact genul de analiză pe care o vom face în seria „Banii Copăceniului”, cu execuția bugetară completă în față. Până atunci, reținem un reper simplu: o comună care își permite doar să se întrețină, dar nu și să investească, e o comună care stă pe loc — iar cetățenii o simt primii, pe drumurile nefăcute și pe serviciile care întârzie.

Ce e normal și ce merită întrebat

Salariile din administrație trebuie plătite — funcționarii fac o muncă reală, iar salariile au crescut și prin legislație națională (grila unică de salarizare, majorările succesive ale salariului minim). Un cost cu personalul nu e, în sine, un lucru rău. Devine o problemă doar atunci când crește pe fondul scăderii populației și în dauna investițiilor — adică atunci când din buget rămân tot mai puțini bani pentru drumuri, apă, iluminat, pentru că tot mai mulți se duc pe simpla funcționare a instituției.

De aceea, cifra cu personalul nu trebuie citită singură, ci alături de alta: cât s-a investit în aceiași ani în comună? Un buget sănătos ține cheltuiala de funcționare sub control ca să rămână bani de dezvoltare. Un buget bolnav se „mănâncă” singur pe salarii și întreținere. La această comparație vom reveni în seria „Banii Copăceniului”.

Ce vom afla, concret, din statul de funcții

Statul de funcții este documentul oficial care arată, negru pe alb, fiecare post din primărie: denumirea funcției, dacă e ocupat sau vacant, ce studii cere și în ce grad de salarizare se află. Împreună cu organigrama aprobată prin hotărâre de consiliu, el ne va permite să răspundem la întrebări la care astăzi doar bănuim răspunsul:

• câte posturi sunt efectiv ocupate și câte figurează doar pe hârtie;
• dacă numărul total se încadrează în cele 22 permise de lege;
• cum sunt repartizați oamenii pe servicii — sunt acolo unde e nevoie (taxe, urbanism, apă) sau se aglomerează în alte părți;
• câte funcții de conducere există față de cele de execuție — un semn bun sau, dimpotrivă, de „primărie cu prea mulți șefi”.

Toate acestea nu sunt secrete: sunt informații publice, la care orice cetățean are dreptul. Noi doar le cerem în locul dumneavoastră și vi le aducem, ca să nu mai fie nevoie ca fiecare să bată drumul la primărie. Când documentul ajunge, îl publicăm integral și îl explicăm pe înțelesul tuturor — fără să adăugăm o cifră în plus față de ce scrie în act.

În episodul următor: cine decide, de fapt, în comună — ce poate face primarul singur, ce trebuie neapărat votat de consiliu și de ce „așa a vrut primarul” nu e, de multe ori, un răspuns valabil. Vom urmări un exemplu concret, pas cu pas.

Surse: execuția bugetară oficială a comunei Copăceni (rapoarte Forexebug, capitolul „Autorități executive”, cheltuieli de personal), publicată pe pagina de transparență; OUG nr. 63/2010 (număr maxim de posturi); recensământ 2021 (populație). Toate sumele în euro sunt orientative (calculate la ~5,07 lei/€). Serie de educație civică — punem cifrele oficiale pe masă și întrebăm, fără a acuza pe nimeni.