31 august – Ziua Limbii Române. O sărbătoare a graiului care ne ține împreună
Pe 31 august, românii de pretutindeni — de pe ambele maluri ale Prutului — sărbătoresc Ziua Limbii Române. Este ziua în care ne oprim, pentru o clipă, ca să prețuim cea mai de preț moștenire pe care o avem: limba în care gândim, ne rugăm, iubim și ne spunem poveștile.
De ce tocmai 31 august
Data nu a fost aleasă la întâmplare. Ea amintește de 31 august 1989, ziua în care, la Chișinău, după ce sute de mii de oameni ieșiseră în stradă la Marea Adunare Națională, limba română și-a recăpătat locul cuvenit și s-a revenit la scrierea cu litere latine. A fost un act de curaj și de demnitate al fraților noștri basarabeni.
Sărbătoarea a pornit, astfel, mai întâi peste Prut, unde este cinstită din 1990. În România, Ziua Limbii Române a fost instituită prin lege în anul 2013. De atunci, în fiecare an, pe 31 august, o sărbătorim împreună — semn că, dincolo de granițe, limba rămâne casa noastră comună.
O comoară pe care o purtăm cu noi
Limba română este una dintre cele mai frumoase și mai bogate limbi ale lumii. În ea au scris Mihai Eminescu și Ion Creangă, Mihail Sadoveanu și Nichita Stănescu; ea a dat glas doinelor, baladelor și basmelor pe care le-au spus bunicii bunicilor noștri.
Poetul Nichita Stănescu spunea, simplu și adânc: „Limba română este patria mea.” Într-adevăr, limba este locul în care ne simțim cel mai acasă — o purtăm cu noi oriunde am fi, iar prin ea rămânem legați de cei dinaintea noastră.
Limba de zi cu zi, la noi în comună
Ziua Limbii Române nu este doar despre marii scriitori. Este și despre vorba de zi cu zi — despre cuvintele calde ale bătrânilor din Copăceni, despre poveștile spuse la gura sobei, despre felul în care ne strigăm copiii pe nume și ne dăm binețe pe uliță.
De aceea, cel mai frumos mod de a cinsti această zi este simplu: să vorbim și să scriem românește curat și cu grijă — cu diacritice, fără să ne rușinăm de graiul locului, dar și fără să-l lăsăm sărăcit. Și, mai ales, să o dăruim mai departe copiilor, așa cum ne-a fost dăruită și nouă.
Un gând de sărbătoare
O limbă trăiește atâta vreme cât este vorbită cu drag. Fiecare cuvânt rostit frumos, fiecare poveste spusă unui copil, fiecare carte deschisă este un mic dar făcut limbii române.
La mulți ani, limbă românească! Și La mulți ani tuturor celor care o vorbesc, o scriu și o iubesc — aici, la Copăceni, și oriunde se aude graiul nostru.
Dumnezeu să ocrotească comuna noastră și să ne țină uniți prin cuvântul bun și prin limba care ne face un singur neam.
