Căminul Cultural din Ulmetu: 7 milioane de lei, un DALI plătit de două ori și un proiect care reface ce s-a plătit deja

Consiliul Local Copăceni se reunește duminică, 12 iulie 2026, ora 11:00, în ședință extraordinară (convocarea nr. 2807/8.07.2026). Pe ordinea de zi, două puncte despre cămine culturale — punctele 4 și 5. Amândouă spun o poveste care merită citită până la capăt. Iar la capătul ei se află o singură clădire: Căminul Cultural din satul Ulmetu — și aproape 10 milioane de lei, adunând ce s-a cheltuit cu ce urmează să se aprobe.

Ce este un DALI — pe înțelesul tuturor

Pentru că acest cuvânt apare peste tot în poveste, să-l lămurim de la început. DALI = Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenții — studiul tehnico-economic care se face, prin lege (H.G. nr. 907/2016), înainte de a interveni pe o clădire care există deja (pentru clădiri noi se face SF — studiu de fezabilitate).

Un DALI conține: expertiza tehnică (starea clădirii), auditul energetic (unde se pierde căldura, ce izolație trebuie), studii de teren, devizul general (cât va costa lucrarea) și indicatorii tehnico-economici (valoare, suprafețe, durată). Un lucru e esențial de reținut: DALI este o hârtie, nu o lucrare. Nimeni nu pune o cărămidă pe baza lui — el doar descrie și estimează. Iar hârtia aceasta, cum vom vedea, a fost plătită pentru acest cămin de două ori.

Punctul 4: pe ordinea de zi a Copăceniului… proiectul comunei Orlești

Punctul 4 din convocare propune aprobarea proiectului „Creșterea eficienței energetice a căminului cultural din satul Orlești, comuna Orlești, județul Vâlcea”, cod SMIS 355815. Pe hârtia convocării, cineva a tăiat de mână „Orlești” și a scris deasupra „Copăceni”. Codul SMIS a rămas însă neschimbat.

Am verificat codul în SEAP, sub ambele primării. Rezultatul este fără echivoc: SMIS 355815 este, integral, proiectul comunei ORLEȘTI (CUI 2573950) — apare în cinci contracte ale acelei primării, toate din 3 iunie 2026. Căutat sub Primăria Copăceni (CUI 2541452), codul nu apare deloc. Mai mult, contractele Orleștiului menționează Contractul de Finanțare nr. 801/26.02.2026 — proiectul lor e semnat și în derulare.

Un consiliu local nu poate aproba investiția altei comune. Cea mai probabilă explicație este o eroare de copy-paste într-un document-șablon folosit pentru ambele comune. Dar tocmai asta e problema: dacă până și convocarea ședinței e făcută la indigo, ce garanție avem că documentațiile de sute de mii de lei nu sunt și ele la indigo? Prima întrebare de duminică: ce se votează, de fapt, la punctul 4?

Față în față: căminul din Orlești și căminul din Copăceni

Copăceni și Orlești au pornit, în aceeași săptămână, proiecte identice de „creștere a eficienței energetice a căminului cultural”, pe exact același apel de finanțare (PRSVO/732/PRSVO_P3/OP2/RSO2.1/PRSVO_A14, Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021–2027) — și au dat documentațiile acelorași firme, pentru aceleași servicii:

Priviți datele: dosarele de finanțare au apărut în SEAP la 3 zile distanță; DALI-urile la o singură zi (2 și 3 octombrie 2025). Aceleași trei firme, în aceleași trei roluri, în două comune, în aceeași săptămână — ca pe o bandă rulantă. Diferența de preț: Copăceni a plătit cu ~30.000 de lei (~5.900 €) mai mult decât Orlești, pentru același pachet, de la aceleași firme.

Și diferența cea mare — rezultatul. Orlești și-a semnat contractul de finanțare la 26 februarie 2026 și, în iunie 2026, avea deja contractat întregul pachet de execuție: management de implementare (E.D.C. Prospicio, 72.000 lei ≈ 14.200 €), organizarea licitațiilor (ETIAN, 20.000 lei ≈ 3.900 €), audit (SABINCONSULT, 26.000 lei ≈ 5.100 €), verificare tehnică (EAP, 12.000 lei ≈ 2.400 €), publicitate (8.200 lei ≈ 1.600 €). Proiectul lor se face. La Copăceni, în schimb, abia acum — în iulie 2026 — se aprobă DALI-ul, iar finanțarea nu e obținută. Nimeni nu poate garanta astăzi că DALI-ul de 140.000 de lei nu va rămâne, ca fratele lui din 2019, o hârtie la sertar.

Punctul 5, articol cu articol: ce semnează, de fapt, consilierii

Punctul 5 nu este un al treilea DALI — nu se cumpără o hârtie nouă. Este hotărârea prin care Consiliul aprobă proiectul și își asumă banii. Iată, pe articole, ce scrie în proiectul de hotărâre:

• Art. 1 — se aprobă proiectul „Creșterea eficienței energetice a căminului cultural din satul Ulmetu”, cod SMIS 355801, pentru finanțare pe apelul 2 al Programului Regional Sud-Vest Oltenia.
• Art. 2 — se aprobă valoarea totală: 6.977.238,55 lei cu TVA (~1.377.000 €); fără TVA: 5.773.331,03 lei (~1.139.000 €).
• Art. 3 — se aprobă contribuția proprie a comunei: 2.544.948,46 lei (~502.000 €), compusă din: integral cheltuielile neeligibile ale proiectului (~2.456.303 lei ≈ 485.000 €) plus cofinanțarea de 2% din valoarea eligibilă (88.645,82 lei ≈ 17.500 €).
• Art. 4–5 — comuna se obligă să asigure toate resursele financiare necesare implementării (cheltuielile se avansează din buget și se rambursează ulterior, doar cele eligibile).
• Art. 6 — mentenanța și întreținerea, timp de 5 ani după plata finală, se suportă din bugetul local.
• Art. 7 — primarul este împuternicit să semneze contractul de finanțare.

Durata de execuție estimată: 39 de luni — peste trei ani de șantier. Populația deservită, conform documentației: ~2.500 de locuitori. Împărțind: investiția totală înseamnă ~2.791 lei (~551 €) pe locuitor, din care ~1.018 lei (~201 €) pe locuitor numai din bugetul comunei — pentru o clădire care astăzi este închisă, fără autorizație de securitate la incendiu.

Cât e construcție propriu-zisă și cât e hârtie în proiectul de 7 milioane

Aici ajungem la cifra pe care v-o cerem să o țineți minte. Anexa 1 la hotărâre (indicatorii tehnico-economici) spune limpede:

Și acum o coincidență care dă de gândit: contribuția proprie a comunei (2.544.948 lei) este aproape identică cu tot ce nu e construcție propriu-zisă din proiect (2.529.045 lei). Practic, dacă proiectul merge înainte, Europa plătește (în mare) construcția propriu-zisă — iar comuna plătește hârtiile și costurile din jur, aproape jumătate de milion de euro. La fiecare leu de construcție, se mai plătesc încă ~57 de bani care nu se văd în lucrare.

Cât costă pe metru pătrat — și comparația care doare

Documentația ne dă suprafețele exacte ale căminului (după lucrări): 1.068,70 mp desfășurați (toată clădirea, parter + etaj) și 894,54 mp utili (suprafața efectiv folosibilă). Împărțim banii la metri:

Ca să înțelegem ce înseamnă ~1.540 €/mp util, să punem cifra lângă piața imobiliară: apartamentele scoase la vânzare în Râmnicu Vâlcea au prețuri între 1.450 și 2.030 €/mp util, cu o mediană de ~1.740 €/mp (prețuri de listare, indici imobiliari, februarie 2026).

Și acum, observația esențială: acelea sunt prețuri de VÂNZARE — includ terenul, TVA-ul și, mai ales, profitul dezvoltatorului. Nimeni nu construiește ca să vândă în pierdere: în piață, prețul de vânzare depășește de regulă costul de construcție cu 60–80%. Ceea ce înseamnă că a construi efectiv un metru pătrat de apartament nou — cu săpături, fundații și subsol (etapele cele mai scumpe ale oricărei construcții), cu structură, acoperiș, încălzire în pardoseală, climatizare și finisaje moderne — costă în realitate undeva la ~970–1.090 €/mp (~4.900–5.500 lei/mp).

Iar dacă adunăm tot ce a înghițit clădirea: 867.596 lei (deja atribuiți) + 6.977.238 lei (proiectul propus) = 7.844.835 lei ÷ 894,54 mp = 8.770 lei/mp = ~1.731 €/mp util — practic prețul de VÂNZARE al apartamentelor din Râmnicu Vâlcea (~1.740 €/mp), cel cu profitul dezvoltatorului inclus. Comuna plătește, metru cu metru, ca și cum și-ar cumpăra căminul de la un dezvoltator imobiliar, la preț întreg, cu tot cu marja lui de câștig — doar că nu primește nimic nou: primește aceeași clădire, renovată — ba chiar, pe hârtie, puțin mai mică.

Și un reper local: River Plaza Mall, construit de la zero cu 731 €/mp

Ca să nu vorbim doar în teorie, iată cel mai cunoscut șantier privat din istoria județului. River Plaza Mall din Râmnicu Vâlcea — 26.000 mp construiți, pe un teren de 5.400 mp, ridicat de firmele vâlcene Conexvil și IMSAT — a fost, potrivit Revistei Construcțiilor (octombrie 2007), „o investiție de peste 19 milioane de euro „. Împărțim: ~731 €/mp construit. Pentru o clădire făcută DE LA ZERO: săpături, fundații, structură pe cinci niveluri, scări rulante, climatizare, sute de spații comerciale, parcare.

Altfel spus: la costul pe metru al mallului, cu banii proiectului căminului (~1,38 milioane €) s-ar ridica de la zero o clădire de ~1.880 mp — de aproape două ori mai mare decât căminul. Da, prețurile din 2007 nu mai sunt prețurile de azi — costurile în construcții au crescut serios între timp, și o spunem deschis. Dar ordinea de mărime rămâne grăitoare: renovarea unui cămin cultural de sat costă, pe metru pătrat, mai mult decât a costat construirea celui mai mare mall din județ.

Iar povestea mallului confirmă, cu vârf și îndesat, și lecția despre prețurile de vânzare: construit cu ~19 milioane €, River Plaza a fost vândut în 2007 către Sonae Sierra cu 42 de milioane € — adică prețul de vânzare a fost mai mult decât dublul costului de construcție, peste marja prudentă de 60–80% cu care am calculat mai sus. Epilogul e și el instructiv: la finalul lui 2009, evaluarea mallului scăzuse la ~29,9 milioane € (71% din prețul plătit), iar în 2022 Sonae Sierra l-a vândut unui investitor local cu 1 euro simbolic, plus preluarea datoriei bancare. Prețurile de vânzare urcă și coboară după piață — costul de construcție e singurul reper stabil. Și tocmai față de el, renovarea căminului nostru e scumpă.

Încă un unghi: împărțit la capacitatea sălii (~150 de persoane), investiția înseamnă 46.515 lei (~9.180 €) pe fiecare loc de spectator. Iar din propriile documente, după cele 7 milioane clădirea devine mai mică, nu mai mare: suprafața utilă scade de la 920,00 la 894,54 mp (−25,5 mp), cea desfășurată de la 1.084,00 la 1.068,70 mp — explicabil tehnic (termoizolații, recompartimentări), dar niciun metru pătrat în plus.

Notă de corectitudine: prețurile apartamentelor sunt prețuri de listare (anunțuri, nu tranzacții încheiate); marja de 60–80% dintre costul de construcție și prețul de vânzare este o estimare uzuală de piață, nu cifra contabilă a vreunui dezvoltator anume; iar o clădire publică are cerințe normative proprii (ISU, accesibilitate, avize). Nu susținem că renovarea „ar fi trebuit să coste cât un apartament” — oferim un reper pe înțelesul tuturor.

Socoteala care nu se închide

Cel mai surprinzător lucru este chiar în documentul supus votului. Aceeași pagină — „indicatori financiari” — conține simultan următoarele cifre:

• economii anuale estimate de energie: ~45.000 – 55.000 lei/an (~8.900 – 10.900 €/an);
• costuri cumulate evitate în 30 de ani: ~1,4 – 1,6 milioane lei (~276.000 – 316.000 €);
• perioada simplă de recuperare a investiției: „12 – 15 ani”;
• durata de viață avută în vedere: 30 de ani.

Întrebarea de fier pentru duminică: care cifră este greșită — recuperarea de „12–15 ani” sau economiile de ~50.000 lei/an? Ambele sunt în documentul pe care consilierii sunt chemați să-l aprobe. Precizăm, spre corectitudine: economiile sunt oricum estimări teoretice din auditul energetic — clădirea fiind închisă, nu există facturi reale de la care să se pornească.

Un proiect care reface ce s-a plătit deja

Anexa 2 la hotărâre (descrierea lucrărilor) enumeră ce se va face pentru cele 7 milioane. Am pus lista lângă lucrările deja plătite pe aceeași clădire, din bugetul local:

Cu alte cuvinte: proiectul de 7 milioane desface învelitoarea, reface trotuarul, reface anveloparea, consolidează șarpanta și schimbă sistemul de încălzire — adică exact elementele plătite în 2019–2023. Mai mult, Anexa 2 vorbește despre „zona viitoarei centrale termice” și „pregătirea spațiului tehnic” — deși o clădire de centrală termică a fost construită, pe bani publici, în 2023. Întrebările se pun singure: de ce se refac lucrări plătite acum 3–7 ani? Ce s-a construit în 2023 și se folosește?

Două DALI pentru aceeași clădire, aceeași firmă

Acum, că știți ce e un DALI, iată faptul central al acestei anchete. Pentru același cămin și același obiectiv — „creșterea eficienței energetice” — documentația DALI a fost atribuită de două ori, ambele dăți către ETIAN Consult SRL:

Împreună: 237.639 lei (~46.900 €) doar pe documentația de eficiență energetică a aceleiași clădiri. DALI-ul din 2019 nu a dus, din câte se poate verifica public, la niciun proiect finanțat — nu am găsit nicio urmă a lui în listele de proiecte contractate, iar faptul că în 2025 documentația a fost refăcută integral (nu „actualizată”) spune totul despre soarta lui.

Poate exista o explicație tehnică — o documentație veche „expiră”, iar programul nou poate cere una nouă. Tocmai de aceea nu afirmăm nimic, ci cerem public: să fie prezentate consilierilor și cetățenilor ambele documentații DALI — cea din 2019 și cea din 2025 — pentru a se putea verifica dacă nu sunt, în esență, aceeași lucrare, plătită de două ori. Și să se spună clar: proiectul din 2019 a fost depus vreodată la finanțare? La ce program? Cu ce rezultat? Dacă nu a fost depus — de ce s-a plătit?

Cronologia completă: patru valuri de bani pe un singur cămin

Am reconstituit, contract cu contract, din SEAP, tot ce s-a atribuit pe această clădire într-un deceniu. Fiecare rând poate fi verificat după codul unic:

Am exclus, după verificare: o a doua achiziție „reparații cămin” din 2019 (160.000 lei) și o organizare de licitații din 2017 (10.679 lei) — ambele cu statutul „Ofertă refuzată” în SEAP, deci neatribuite.

Ce spune execuția bugetară: 1,5 milioane deja plătiți — și un proiect european dat uitării

Până aici am urmărit atribuirile din SEAP — adică comenzile date firmelor. Dar există o a doua oglindă, și mai grăitoare: execuția bugetară, adică banii care au ieșit efectiv din trezoreria comunei. Le-am adunat din rapoartele oficiale Forexebug ale Ministerului Finanțelor, an de an, de la capitolul bugetar „Cămine culturale” (cod 67.03.07). Sunt documente publice, pe care oricine le poate descărca de pe pagina de transparență a acestui Site.

Iată, an de an, cât s-a plătit efectiv la căminul cultural din Ulmetu, în ultimii unsprezece ani:

Ultima coloană a totalului e albă pe fundal cărămiziu în tabel; sumele în euro sunt orientative, la ~5,07 lei/€. Anul 2026 e cumulat doar până la 30 iunie.

Revelația: căminul a MAI fost finanțat cu bani europeni — și nimeni nu mai vorbește despre asta

Priviți vârfurile din 2018 și 2019 (barele verzi din grafic). Ele nu sunt utilități, nici reparații mărunte. Sunt un proiect european: în 2018 s-au plătit 351.066 lei „finanțare externă nerambursabilă” plus 23.800 lei cheltuieli neeligibile, iar în 2019 încă 116.190 lei — în total aproape 491.000 de lei (~96.900 €).

Din documentele SEAP aflăm și ce proiect: „Dotarea Căminului Cultural, sat Ulmetu „, finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), sub-măsura 7.6 — „Investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural”, în baza contractului de finanțare AFIR nr. C0760CN00011644000070. Tot atunci s-au cumpărat, din bani europeni, sistemul de supraveghere video (24.234 lei), draperiile și cortina de scenă (peste 51.000 lei) și alte dotări.

Cu alte cuvinte: acum șapte-opt ani, căminul din Ulmetu a fost deja dotat și modernizat printr-un proiect european de aproape jumătate de milion de lei. La care s-au adăugat, din bugetul local, reparații mari: 106.800 lei în 2017, 185.000 lei în 2019 (șarpantă, învelitori, „anvelopare”) și o clădire de centrală termică de 78.907 lei în 2023.

Și tocmai de aceea întrebarea de duminică devine apăsătoare: dacă în ultimii unsprezece ani în căminul din Ulmetu s-au turnat deja peste 1,5 milioane de lei — inclusiv un proiect european de dotare și reparații de sute de mii de lei — de ce este nevoie acum de încă aproape 7 milioane pentru a-l reface „din temelii”? Ce s-a ales de dotările europene din 2018? Unde este „anveloparea” plătită în 2019? La ce a folosit centrala termică ridicată în 2023, dacă noul proiect prevede, din nou, „zona viitoarei centrale termice”?

Nu punem la îndoială legalitatea niciunei plăți. Punem, pur și simplu, cifrele oficiale una lângă alta — și lăsăm întrebările să se ridice singure.

Lucrări adevărate vs. hârtii: scorul ultimului deceniu

La fiecare leu pus în lucrări adevărate, s-au dus aproape 2 lei și 40 de bani pe hârtii. Iar dacă proiectul nou trece, la acest scor se adaugă încă 2.529.045 lei (~499.000 €) de costuri care nu sunt construcție propriu-zisă.

Epilog: dacă am fi cumpărat chiar… hârtie

Un calcul cu zâmbet amar — matematica e reală, doar prețul topului e orientativ. Să luăm doar partea din proiectul nou care nu se transformă în construcție propriu-zisă: cei 2.529.045 lei (~499.000 €). La un preț de raft de ~25 de lei pentru un top de hârtie A4 (500 de coli), de acești bani am cumpăra:

Și n-am pus la socoteală hârtiile deja plătite în anii trecuți (557.218 lei ≈ 110.000 €) — care ar mai adăuga, singure, încă un kilometru la turn. Nu le adunăm, ca să nu numărăm nimic de două ori — o parte din documentațiile deja plătite se regăsesc în devizul proiectului.

Ne-am întrebat și cât de departe am ajunge cu colile puse una după alta, nu una peste alta. Răspuns: colile din „partea de hârtii” acoperă ~15.000 de kilometri — nu ajung să înconjoare Pământul (doar vreo treime din ecuator), dar ar ajunge, cap la cap, de la Copăceni până aproape de Sydney, în Australia. Dacă însă transformăm în coli întreaga valoare a proiectului — 6.977.238 lei (~1.377.000 €) — obținem ~41.400 km: un ocol complet al Pământului pe la ecuator, și mai rămân ~1.300 de kilometri, cât de la Copăceni la Paris.

Până la Lună, în schimb, nu ajungem: pentru cei 384.400 de kilometri ne-ar trebui hârtie de ~64,7 milioane de lei (~12,8 milioane €) — cam nouă proiecte ca acesta.

Cine ar putea ajunge, totuși, pe Lună

Dacă are cineva șanse reale la o aselenizare pe cale de hârtie, nu este o firmă — sunt trei. Exact cele trei care lucrează mână în mână la proiectul căminului nostru. Le-am numărat contractele în SEAP, la toate autoritățile publice cu care au lucrat vreodată:

Cinci sute unu contracte. Optsprezece milioane și jumătate de lei. Iar în listele de clienți ale celor trei firme revin, iar și iar, aceleași nume: Copăceni, Orlești, Fârtățești, Budești, Popești, Golești, Păușești-Măglași, Găneasa, Băile Olănești…

Specialitatea casei am văzut-o deja: DALI-ul de „creștere a eficienței energetice”. ETIAN singură are patru: căminul din Copăceni (2019, 97.639 lei), căminul din Orlești (2 octombrie 2025, 130.000 lei), din nou căminul din Copăceni (3 octombrie 2025, 140.000 lei) și primăria din Fârtățești (17 noiembrie 2025, 130.000 lei).

Și acum, calculul astronomic — refăcut pentru întreaga flotilă. Cele 18,47 milioane de lei (~3,65 milioane €) atribuite celor trei firme, transformate în topuri de hârtie A4 (la ~25 de lei topul), înseamnă ~739.000 de topuri — aproape 370 de milioane de coli:

Iar dacă cele trei firme păstrează ritmul din ultimii trei ani (~2,65 milioane de lei pe an, împreună), hârtia necesară pentru restul drumului — vreo 46 de milioane de lei — se strânge în mai puțin de 20 de ani. Aselenizarea este, așadar, doar o chestiune de timp. Căminul din Ulmetu, între timp, rămâne închis.

O coincidență poetică, la final: contribuția comunei este de 2.544.948 de lei. Vârful Moldoveanu are 2.544 de metri. Iar căminul, după tot acest munte de hârtie — este tot închis.

Concluzii

Nu tragem noi concluziile — punem pe masă faptele, verificabile în SEAP și în documentele Consiliului:

1. Pe un singur cămin s-au atribuit deja 867.596 lei (~171.000 €), din care 557.218 lei (~110.000 €) pe hârtii — de 2,4 ori mai mult decât pe toate lucrările fizice la un loc.
2. Duminică se propune angajarea a încă 2.544.948 lei (~502.000 €) din bugetul comunei — echivalentul a ~1.018 lei (~201 €) de fiecare locuitor.
3. Din proiectul de 7 milioane, 36% (2.529.045 lei ≈ 499.000 €) nu este construcție — iar suma este aproape identică cu contribuția comunei.
4. Documentația DALI a fost atribuită de două ori aceleiași firme (97.639 lei în 2019 + 140.000 lei în 2025). Cerem prezentarea ambelor documentații, pentru comparație.
5. Proiectul nou desface și reface lucrări plătite în 2019–2023 (învelitoare, șarpantă, trotuar, anvelopare, centrală termică).
6. Analiza economică din documentul supus votului se contrazice: „recuperare în 12–15 ani” la cifre care dau ~140 de ani; economiile pe 30 de ani (~1,5 mil. lei) sunt mai mici decât banii puși de comună (2,54 mil. lei).

Duminică, la punctul 5, fiecare consilier va vota. Le cerem un singur lucru: să întrebe, înainte de vot, unde s-au dus banii de până acum — și să ceară să vadă, una lângă alta, cele două DALI.

Surse: SEAP/SICAP (codurile de atribuire indicate în text, verificabile pe e-licitatie.ro); proiectele de hotărâre și Anexele 1–2 ale ședinței Consiliului Local Copăceni din 12.07.2026; convocarea nr. 2807/8.07.2026. Echivalente euro la cursul ~5,07 lei/€, rotunjite. Date River Plaza Mall: Revista Construcțiilor (oct. 2007 — investiție, suprafețe, constructori), Ziarul Financiar și HotNews (tranzacția de 42 mil. € din 2007 și evaluarea din 2009), Profit.ro (vânzarea din 2022 la 1 euro plus datoria bancară). Vezi și episoadele anterioare ale seriei: „Căminul Cultural din Ulmetu: am plătit «anvelopare», dar termosistemul nu există”, „E.D.C. Prospicio — 7 contracte”, „ETIAN Consult — 5 contracte”, „EAP Consulting — 11 contracte”, „Lucrările de la Copăceni — aproape un milion de lei”.