Credeați că doar secretarul își semnează dispoziții pe interes propriu? Fals — și primarul a semnat una, pentru propria indemnizație
În episoadele trecute din „La Piovra” am arătat cum secretarul general al comunei Copăceni, dl. Vețeleanu Gheorghe Cătălin, s-a trecut pe sine în echipa de proiect și a semnat, în calitate de „manager de proiect”, dispozițiile prin care își majorează propriul salariu (10%, apoi 30%, apoi 20% + 20%). Reacția multor cititori a fost aceeași: „măcar primarul nu face așa ceva…”.
Ei bine — ba da. Același tipar apare și la vârful primăriei. Și e scris negru pe alb, cu semnătura primarului pe el.
Actul: Dispoziția nr. 324 din 29 iulie 2024
Documentul se numește Dispoziția nr. 324/29.07.2024, „privind constituirea echipei de proiect și aprobarea procedurii interne privind stabilirea procentului de majorare salarială pentru persoanele prevăzute la art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017″. Este semnată de primarul Tâmplărescu Gheorghe Tironel și contrasemnată „pentru legalitate” de secretarul Vețeleanu Gheorghe Cătălin.
La articolul 2, alineatul (2), scrie textual:
„Indemnizația lunară a primarului și viceprimarului Comunei Copăceni… se majorează cu până la 50%… în funcție de numărul și valoarea proiectelor aflate în implementare.”
Iar în procedura-anexă (pct. 3.1), aceeași dispoziție precizează că regulamentul „se aplică… inclusiv primarului și viceprimarului „.
Tradus pe înțelesul tuturor: primarul a emis un act administrativ — prin propriul ordin, fără niciun vot în consiliul local — care prevede mărirea propriei sale indemnizații. Și l-a semnat el însuși. Nu printr-o hotărâre supusă dezbaterii și votului consilierilor, ci printr-o simplă dispoziție, decisă unilateral.
Cât înseamnă în bani
Indemnizația legală a primarului unei comune sub 3.000 de locuitori (Copăceni are 2.468) este de 9.660 lei brut/lună (≈ 1.906 €). Cu majorarea de „până la 50%”, ea poate urca la 14.490 lei/lună (≈ 2.858 €) — aproape 5.000 de lei în plus lunar. Pentru viceprimar: de la 7.970 lei (≈ 1.572 €) la 11.955 lei (≈ 2.358 €).
Ce spune legea — textul integral
De ce este o problemă ca primarul să semneze un asemenea act? Pentru că legea îi interzice explicit. Redăm articolele în întregime, ca fiecare cetățean să le poată verifica (toate sunt în vigoare la data publicării):
Art. 76 din Legea nr. 161/2003 — „Conflictul de interese privind aleșii locali”:
„(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.
(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”
Art. 228 din Codul administrativ (O.U.G. nr. 57/2019) — „Regimul general aplicabil conflictului de interese pentru aleșii locali”:
„(1) Alesul local aflat în conflict de interese în condiţiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, are obligaţia să se abţină de la emiterea sau participarea la emiterea ori adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea produce un folos material pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv; […]”
Iar actele emise cu încălcarea acestei obligaţii „sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile Legii nr. 176/2010″.
Aplicat la Dispoziția 324: primarul a emis o dispoziție care stabilește majorarea propriei indemnizații — exact „un act… care produce un folos material pentru sine”. În loc să se abțină, așa cum îl obligă legea, a semnat-o. Iar „controlul de legalitate” a fost dat de secretarul Vețeleanu, care beneficiază de exact același regulament — adică de un beneficiar al actului. La toate acestea se adaugă principiul elementar: „nimeni nu poate fi judecător în propria cauză”.
Ce se întâmplă, legal, dacă a și primit banii
Dacă se dovedește că primarul (sau viceprimarul) a și încasat majorarea în baza acestei dispoziții, consecințele juridice se schimbă radical:
- nu ar mai fi doar semnarea unui act auto-favorabil, ci un conflict de interese consumat — un folos patrimonial obținut prin propriul act;
- Agenția Națională de Integritate (ANI) poate constata conflictul de interese administrativ (Legea nr. 176/2010, în vigoare), cu consecințe care pot merge până la interdicția de a mai ocupa o funcție publică;
- actul fiind lovit de nulitate absolută, sumele încasate necuvenit se recuperează.
Onestitate: ce NU afirmăm
Serialul „La Piovra” nu acuză — întreabă, pe bază de acte. De aceea spunem clar ce nu știm:
Nu avem, deocamdată, dovada că primarul sau viceprimarul au și încasat această majorare. Dimpotrivă: declarația de avere a primarului arată un venit anual (64.584 lei) care corespunde doar indemnizației de bază — fără urmă de majorare. Iar dispozițiile care aplică efectiv procentele (nr. 69, 70, 23 și 24) îi numesc doar pe secretar și pe inspectorul Masac Iliuță Florin.
Așadar, până la proba contrară, situația este următoarea: primarul a creat, prin propria semnătură, mecanismul care i-ar permite să-și majoreze indemnizația cu până la 50% — dar nu știm dacă l-a și folosit. Conflictul de interese stă în semnarea actului; eventualul prejudiciu se dovedește doar cu statul de plată. Rămân, deci, întrebările:
- A încasat primarul (sau viceprimarul) vreo majorare în baza propriei dispoziții?
- Cine avea dreptul, dacă nu el, să-i stabilească majorarea?
- De ce a ales calea dispoziției proprii, și nu un vot transparent în consiliul local?
Și, mai grav: cetățeanul nu are unde să verifice — iar asta e o contravenție
Art. 33 din Legea nr. 153/2017 — „Transparența veniturilor salariale” (în vigoare):
„(1) Toate autorităţile şi instituţiile publice […] vor publica la sediul propriu şi pe pagina proprie de internet, în datele de 31 martie şi 30 septembrie ale fiecărui an, şi vor menţine publicată o listă a tuturor funcţiilor […] cuprinzând următoarele: […] b) tipul, baza de calcul, cota procentuală, valoarea brută a sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor şi premiilor eligibile pentru fiecare funcţie, precum şi baza legală a acordării acestora; […]”
Cu alte cuvinte, exact aceste majorări de până la 50% ar trebui afișate public — cu procent, valoare brută și temei legal. Și nu e o simplă recomandare, ci o obligație a cărei nerespectare se sancționează:
„(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage răspunderea contravenţională a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cauză şi se sancţionează cu amendă între 5.000 şi 10.000 lei.”
Am căutat pe site-ul oficial primaria-copaceni.ro. Nu există nicio astfel de listă. Căutările după „venituri salariale”, „transparența veniturilor” sau „indemnizații” nu returnează absolut nimic. Obligația de transparență salarială prevăzută de lege — neîndeplinită, iar fapta este, potrivit chiar textului legii, contravenție.
La aceasta se adaugă un detaliu deja semnalat: dintre toți cei care ar trebui să aibă declarația de avere publicată pe site (primar, viceprimar și cei 11 consilieri), lipsește exact declarația secretarului general — deși el este funcționarul cu cele mai mari majorări.
Concluzia acestui episod
Nu este „au furat”. Este mai simplă și, poate, mai îngrijorătoare: la Copăceni, cei care decid asupra banilor publici își pot semna singuri majorările, iar cetățeanul nu are unde să verifice ce și cât se plătește — pentru că informația obligatoriu publică pur și simplu nu este publicată.
Vom reveni cu răspunsurile, pe măsură ce documentele — statele de plată, solicitate în baza Legii nr. 544/2001 — ne parvin.
Notă privind corectitudinea informării. Acest articol se întemeiază exclusiv pe acte oficiale (Dispoziția nr. 324/29.07.2024 și dispozițiile conexe, indemnizațiile stabilite prin dispoziții ale primarului) și pe texte de lege verificate ca fiind în vigoare la data publicării (iulie 2026): art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 228 din Codul administrativ, art. 33 din Legea nr. 153/2017, Legea nr. 176/2010 și Legea nr. 544/2001. Nu afirmăm că primarul sau viceprimarul au încasat majorarea — este o întrebare la care doar statele de plată pot răspunde. Persoanele menționate au drept la replică, pe care îl vom publica integral, la aceeași rubrică, la simpla lor solicitare, la adresa lapiovra@copaceni-vl.ro. Echivalențele în euro sunt aproximative, la un curs de circa 5,07 lei/€.
Acest articol este un exercițiu de libertate de exprimare pe o temă de interes public. Îl publicăm cunoscând și asumându-ne cadrul juridic care îl protejează:
- Articolul 10 CEDO — libertatea de exprimare. Include dreptul de a comunica informații și idei de interes public. Presa și cetățeanul activ îndeplinesc rolul de „câine de pază al democrației”.
- Aleșii și funcționarii suportă critici mai dure. Limitele criticii admisibile sunt mai largi pentru cei care exercită puterea publică decât pentru persoanele private (CEDO, cauza Lingens c. Austriei, 1986).
- Fapte vs. opinii. Afirmațiile noastre de fapt se sprijină pe documente publice, verificabile (execuția bugetară, SEAP, acte oficiale); restul sunt judecăți de valoare, care — potrivit aceleiași hotărâri Lingens — nu se cer „dovedite”, ci întemeiate pe o bază factuală suficientă.
- Interes public maxim. Modul în care se cheltuiesc banii publici beneficiază de cea mai puternică protecție a exprimării.
- Precedent românesc. În Cumpănă și Mazăre c. României (2004) — un caz pornit tocmai de la critica atribuirii unui contract public — Marea Cameră a CEDO a constatat că sancțiunile penale aplicate ziariștilor (închisoare + interdicția de a mai profesa) au fost disproporționate și au încălcat articolul 10.
- Avertizor în interes public — Legea 361/2022. Semnalarea, cu bună-credință, a unor posibile nereguli în gestionarea banilor publici este protejată prin lege împotriva oricăror represalii.
Metoda noastră rămâne aceeași: punem întrebări, nu lansăm acuzații; ne bazăm exclusiv pe documente publice; scriem cu bună-credință.
📖 Află mai mult despre drepturile tale — ghidul „Libertatea de exprimare pe înțelesul tuturor: ce spune CEDO”.
