Viata in Comuna

Calendarul tradițional al iernii în satele de pe Cerna: postul Crăciunului și interdicția torsului pentru fetele de măritat, ritualurile tăierii porcului în noaptea de 24 decembrie, colindele oltenești de la Florile dalbe la Linul lin pe câmpul lin, plugușorul și ursul de Anul Nou, sfințirea apei Bobotezei și botezul Ioanilor la râu, sfârșitul iernii cu mucenicii fierți (variantă oltenească) la 9 martie.

Istoria administrativă a comunei Copăceni de la sfârșitul secolului XIX până astăzi: comunele Copăceni și Ulmetu în plasa Cerna de Sus, Vețelu în comuna Broșteni la 1902, comasarea Ulmetu-Copăceni în 1925, Legea nr. 5/1950 și raionarea comunistă, regiunea Argeș 1956-1968, reînființarea județului Vâlcea prin Legea nr. 2/1968 — momentele care au modelat actuala configurație a comunei celor șase sate.

Cercetare despre legenda capelei demolate în 1977, presupusă a fi fost mutată în comuna noastră în vremea voievodului Vlad Țepeș (sec. XV). Despre practica reală a translocării bisericilor de lemn în Țara Românească medievală, despre documentele cancelariei lui Vlad Țepeș, despre actuala biserică „Sfinții Gheorghe și Dimitrie” (1977-1980) care continuă tradiția, și despre cum tradiția orală poate fi citită ca document istoric.

Cercetare despre cea mai mare biserică a comunei: ctitoria protopopului Șerban Copăceanu (1804), particularitatea celor două turle, frescele exterioare în stil post-brâncovenesc realizate de Manole, Dinu zograv ot sud Gorj și ucenicii Dumitru și Dumitrașcu, cutremurele din 1940, 1977 și 1986, statutul de monument istoric VL-II-m-B-09727.

Cercetare istorică despre cel mai vechi monument al comunei: discrepanța de datare între Lista Monumentelor Istorice (1775) și însemnarea din Penticostarul bisericii (1755), tehnica meșteșugărească fără cuie de fier, ctitoria moșnenilor copăceneni, diaconii Matei Copăceanu și Filip menționați la 1767, conservarea de două secole și jumătate.

O cercetare despre cele două decenii în care Oltenia — și satele noastre de pe Cerna — au făcut parte din Imperiul Habsburgic, ca provincie autonomă Valahia Cisalutană. Despre harta lui Schwantz, recensământul austriac din 1722, moșnenii din plasa Cerna de Sus, drumurile pavate ale austriecilor și sfârșitul stăpânirii habsburgice prin tratatul de la Belgrad din 1739.

O cercetare documentară din surse primare medievale: documentul lui Mihnea cel Rău (1508-1510) descoperit de profesorul Matei Dumitru, privilegiul lui Neagoe Basarab pentru mănăstirea Motru (1518-1519), actele lui Radu Mihnea privitoare la Vețelu și Copăceni (1612), harta lui Schwantz (1720) cu denumirea Wezel, dicționarele geografice ale lui C. Alecsandrescu (1831) și George Lahovari (1902), Legea nr. 5/1950 — momentele care au modelat istoria documentară a comunei.

Pe un deal din satul Copăceni se înalță o biserică din lemn ridicată în 1775, închinată Cuvioasei Paraschiva — monument istoric clasat oficial. Despre comuna noastră și de ce am creat acest site.